Diabetul este o afecțiune metabolică cronică, caracterizată prin incapacitatea organismului de a utiliza corect glucoza din sânge, esențială pentru furnizarea de energie celulelor. Aceasta poate apărea din două motive principale: fie din cauza producției insuficiente de insulină, hormonul care reglează nivelul de glucoză, fie din cauza rezistenței la insulină, când organismul nu răspunde corespunzător hormonului, chiar și în cantități adecvate. Diabetul se împart în două tipuri principale: diabetul de tip 1, în care pancreasul nu produce insulină, și diabetul de tip 2, în care corpul nu poate utiliza eficient insulina produsă. De asemenea, există și diabetul gestațional, care apare în timpul sarcinii și, de obicei, dispare după naștere, dar poate crește riscul de a dezvolta diabet de tip 2 mai târziu în viață. Termenul „diabet” provine din cuvântul grecesc diabetes, care înseamnă „sifon” sau „a trece prin”, reflectând fenomenul de eliminare excesivă de urină, un simptom al bolii cauzat de excesul de glucoză care nu poate fi absorbit de celule și ajunge în urină. Cuvântul mellitus, de origine latină, semnifică „îndulcit” sau „dulce”, făcând referire la urina dulce, care conține un nivel ridicat de glucoză. Aceste denumiri combină observațiile clinice vechi despre boală cu caracteristicile sale fiziopatologice. Diabetul, dacă nu este gestionat corect, poate duce la complicații grave, inclusiv boli de inimă, accident vascular cerebral, afecțiuni renale și pierderea vederii. Controlul glicemiei, adoptarea unui stil de viață sănătos și tratamentele medicale adecvate sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.

Există două tipuri de diabet – Tipul 1 și Tipul 2. Diabetul de tip 1 se numește diabet zaharat dependent de insulină și apare la o vârstă mai mică sau în copilărie. La acești pacienți există o lipsă completă a hormonului insulină, ceea ce impune administrarea externă regulată a insulinei ca tratament. Aproape 75% dintre persoanele cu diabet au diabet de tip 2. Acesta a fost anterior denumit diabet zaharat non-dependent de insulină (NIDDM) sau diabet zaharat cu debut la vârsta adultă. Numărul persoanelor cu diabet de tip 2 crește rapid. În diabetul de tip 2, insulina nu este produsă suficient sau insulina pe care o produce corpul nu este suficientă pentru a satisface nevoile organismului. Obezitatea sau supraponderabilitatea predispun la diabetul de tip 2.

Atunci când consumăm alimente, acestea sunt descompuse în componente mai mici, iar zaharurile și carbohidrații sunt transformate în glucoză, care este utilizată de organism ca sursă principală de energie. De asemenea, ficatul are capacitatea de a produce glucoză din alte surse, un proces cunoscut sub denumirea de gluconeogeneză. La persoanele sănătoase, hormonul insulină, produs de celulele beta ale pancreasului, joacă un rol esențial în reglarea nivelului de glucoză din sânge. Atunci când există un exces de glucoză în sânge, insulină acționează asupra celulelor corpului, stimulându-le să absoarbă glucoza din sânge și să o folosească pentru producerea de energie. În plus, insulina stimulează ficatul să absoarbă și să stocheze orice glucoză în exces sub formă de glicogen, un tip de rezervă energetică. Eliberarea de insulină este declanșată de creșterea nivelului de glucoză în sânge, care apare de obicei după masă. Pe măsură ce nivelul de glucoză din sânge scade, cum ar fi în timpul exercițiilor fizice sau între mese, secreția de insulină scade, iar organismul activează mecanismele de menținere a unui nivel constant de energie. Un alt hormon produs de pancreas, glucagonul, are efectul opus al insulinei. Atunci când nivelul de glucoză scade prea mult, glucagonul este eliberat în sânge și stimulează ficatul să elibereze glucoza stocată sub formă de glicogen, restabilind astfel nivelurile normale de glucoză din sânge. Aceste mecanisme de reglare fină între insulină și glucagon sunt esențiale pentru menținerea unui echilibru energetic optim în organism.

Principalele simptome ale diabetului sunt polidipsia, polifagia și poliuria, care se referă la sete excesivă, foame excesivă și urinare frecventă. Aceste semne sunt cauzate de nivelurile ridicate de glucoză în sânge, care afectează diverse procese fiziologice ale corpului. În plus, pacienții cu diabet pot experimenta oboseală accentuată, deoarece celulele nu primesc energia necesară din cauza deficienței de insulină sau a rezistenței la aceasta. De asemenea, pierderea în greutate și masă musculară poate apărea, în special în cazul diabetului de tip 1, deoarece organismul începe să utilizeze grăsimile și proteinele ca sursă alternativă de energie, întrucât nu poate utiliza eficient glucoza. Diabetul de tip 1, care este o boală autoimună în care sistemul imunitar distruge celulele beta ale pancreasului, se poate dezvolta rapid, uneori în câteva săptămâni sau chiar zile, cu simptome severe care necesită intervenție medicală de urgență. Pe de altă parte, diabetul de tip 2, care este mai frecvent și este caracterizat prin rezistența la insulină, se dezvoltă treptat, iar simptomele pot fi mai subtile, evoluând pe o perioadă mai lungă de timp. Acest tip de diabet poate fi adesea diagnosticat doar atunci când complicațiile au început să apară, de aceea monitorizarea atentă a sănătății și un stil de viață sănătos sunt esențiale în prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni.

Riscul de complicații asociate diabetului poate fi semnificativ redus prin respectarea recomandărilor medicale și menținerea glicemiei sub control. Monitorizarea regulată a glicemiei este esențială pentru a detecta rapid orice problemă și pentru a interveni din timp înainte ca aceasta să ducă la complicații grave. Complicațiile diabetului netratat sau nereglementat pot afecta organe vitale, precum ochii, rinichii, inima și nervii, iar gestionarea adecvată a bolii poate preveni aceste efecte negative pe termen lung. Tratamentul diabetului include o abordare integrată ce presupune o dietă sănătoasă, bogată în alimente cu indice glicemic scăzut, și un program regulat de exerciții fizice, care ajută la menținerea greutății corporale și îmbunătățirea sensibilității la insulină. De asemenea, medicamentele orale pot fi utilizate pentru reglarea glicemiei în cazul diabetului de tip 2, iar în cazul diabetului de tip 1 sau al diabetului de tip 2 sever, care nu poate fi controlat prin metodele tradiționale, este necesar ca pacienții să facă injecții de insulină. În unele cazuri, pacienții pot avea nevoie de una sau mai multe injecții de insulină pe zi, pentru a ajuta corpul să proceseze glucoza și să mențină nivelurile de zahăr din sânge într-un interval sănătos. Tratamentul individualizat și monitorizarea constantă sunt cheia în controlul eficient al diabetului și în prevenirea apariției complicațiilor.