Alergia la polen, cunoscută și sub denumirea de febra fânului sau rinita alergică sezonieră, este o reacție alergică la polenul eliberat de plante, în special în timpul primăverii și toamnei. Persoanele cu această alergie pot experimenta simptome precum strănut, mâncărime la nivelul ochilor și nasului, secreții nazale și congestie. Alergia la polen poate afecta semnificativ calitatea vieții în timpul sezonului polenului.

Alergia la polen este cauzată de o reacție excesivă a sistemului imunitar la particulele de polen eliberate de copaci, iarbă și buruieni. Sistemul imunitar recunoaște greșit polenul ca fiind o substanță periculoasă și declanșează o reacție inflamatorie.

Persoanele cu un istoric familial de alergii, astm sau eczemă sunt mai predispuse să dezvolte alergie la polen. Expunerea crescută la polen în copilărie poate crește, de asemenea, riscul de a dezvolta această alergie.

Simptomele includ strănuturi frecvente, secreții nazale apoase, mâncărimi la nivelul ochilor, nasului și gâtului, congestie nazală și lăcrimare excesivă. În unele cazuri, persoanele pot dezvolta și simptome asemănătoare astmului, cum ar fi respirație șuierătoare și dificultăți de respirație.

Diagnosticul se face prin testele de alergie, cum ar fi testele cutanate (testele prick) sau analiza sângelui pentru a măsura nivelul de anticorpi specifici (IgE). Examinarea clinică poate ajuta la identificarea cauzei simptomelor alergice.

Tratamentul include antihistaminice, corticosteroizi nazali și decongestionante pentru a controla simptomele. Imunoterapia (vaccinuri pentru alergie) poate fi utilizată pentru a desensibiliza organismul la polen și pentru a reduce simptomele pe termen lung.

Prevenția implică evitarea expunerii la polen în timpul sezonului de vârf, folosirea purificatoarelor de aer, evitarea ieșirii afară dimineața (când nivelul de polen este cel mai ridicat) și purtarea de ochelari de soare pentru a reduce contactul cu polenul.