Sindromul ochiului leneș, cunoscut și sub denumirea de ambliopie, este o afecțiune în care unul dintre ochi nu se dezvoltă corespunzător, iar vederea este slăbită. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul favorizează celălalt ochi, ignorând semnalele vizuale de la ochiul afectat. Ambliopia este cea mai frecventă cauză de probleme de vedere la copii și, dacă nu este tratată la timp, poate duce la pierderea permanentă a vederii.

Cauzele ambliopiei includ strabismul (alinierea necorespunzătoare a ochilor), diferențele de refracție dintre cei doi ochi (astigmatism, miopie sau hipermetropie) și opacitățile oculare, cum ar fi cataracta. Lipsa stimulării vizuale adecvate în copilărie poate împiedica dezvoltarea normală a vederii în ochiul afectat.

Factorii de risc includ istoricul familial de ambliopie sau alte probleme oculare, strabismul și afecțiunile oculare din copilărie, cum ar fi cataracta congenitală. Copiii prematuri sau cei cu greutate mică la naștere prezintă, de asemenea, un risc crescut.

Simptomele includ vedere slabă la un ochi, strabism, dificultăți în evaluarea adâncimii sau probleme de coordonare a ochilor. În unele cazuri, părinții pot observa că un copil își înclină capul pentru a vedea mai bine.

Diagnosticul se face printr-o examinare oftalmologică completă, inclusiv teste de acuitate vizuală și evaluarea alinierii ochilor. Examinările oftalmologice periodice în copilărie sunt esențiale pentru depistarea precoce.

Tratamentul implică corectarea problemelor subiacente, cum ar fi purtarea ochelarilor pentru corectarea refracției sau intervenții chirurgicale pentru alinierea ochilor. Ocluzia (acoperirea ochiului sănătos) sau terapia vizuală sunt utilizate pentru a stimula vederea în ochiul afectat.

Prevenția ambliopiei implică examinări oftalmologice periodice la copii pentru a detecta și trata problemele de vedere cât mai devreme. Tratarea timpurie a strabismului sau a cataractei congenitale este esențială pentru prevenirea ambliopiei.