Anevrismul cerebral este o dilatare anormală a unui vas de sânge din creier, care poate slăbi pereții vasului și poate duce la ruptura acestuia. Ruptura unui anevrism cerebral provoacă o hemoragie subarahnoidiană, o afecțiune gravă care poate provoca leziuni cerebrale severe sau deces. Majoritatea anevrismelor nu provoacă simptome până când nu se rup, însă unele pot provoca presiune asupra structurilor învecinate, cauzând dureri de cap sau tulburări de vedere.

Anevrismele cerebrale pot fi cauzate de o combinație de factori genetici și factori de mediu. Hipertensiunea arterială, fumatul, abuzul de droguri, traumatismele craniene și infecțiile pot slăbi pereții arterelor și pot crește riscul de formare a anevrismelor.

Factorii de risc includ istoricul familial de anevrisme, hipertensiunea arterială, fumatul, consumul de droguri precum cocaina și alcoolul excesiv. Persoanele cu tulburări congenitale ale țesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan sau boala rinichilor polichistici, prezintă un risc mai mare de a dezvolta anevrisme cerebrale.

Simptomele unui anevrism cerebral necomplicat pot include dureri de cap severe, tulburări de vedere, durere de ochi sau amorțeală facială. În cazul rupturii, simptomele includ dureri de cap intense, greață, vărsături, pierderea cunoștinței și rigiditate a gâtului. Ruptura anevrismului reprezintă o urgență medicală.

Diagnosticul se face prin tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a vizualiza anevrismul. Angiografia cerebrală este utilizată pentru a evalua vasele de sânge și pentru a confirma prezența și dimensiunea anevrismului.

Tratamentul unui anevrism cerebral depinde de dimensiunea și locația acestuia. Intervențiile chirurgicale includ clippingul anevrismului (închiderea acestuia cu o clemă metalică) sau embolizarea endovasculară (umplerea anevrismului cu mici bobine metalice). În caz de ruptură, tratamentul de urgență este esențial pentru a preveni complicațiile grave.

Prevenția implică gestionarea factorilor de risc, cum ar fi controlul tensiunii arteriale, renunțarea la fumat și evitarea consumului de droguri. Persoanele cu un risc genetic crescut ar trebui să fie monitorizate pentru semnele unui anevrism cerebral.