Boala Lyme este o infecție bacteriană transmisă prin mușcătura de căpușă infectată, cel mai adesea de căpușa din genul Ixodes. Bacteria Borrelia burgdorferi este principalul agent patogen responsabil de boala Lyme. Primele simptome apar de obicei la câteva zile până la câteva săptămâni după mușcătură și includ o erupție cutanată specifică, numită eritem migrator, care se răspândește treptat. În lipsa tratamentului, boala poate progresa și afecta articulațiile, inima și sistemul nervos central.

Boala Lyme este cauzată de bacteriile Borrelia burgdorferi, care sunt transmise prin mușcătura unei căpușe infectate. Căpușele infectate se găsesc în principal în zone împădurite sau cu iarbă înaltă, iar riscul de infecție crește în timpul sezonului cald, când activitatea căpușelor este mai intensă.

Riscul de a contracta boala Lyme este mai mare în zonele endemice, cum ar fi regiunile cu păduri dese și iarbă înaltă. Persoanele care petrec mult timp în aer liber, cum ar fi drumeții, vânătorii și cei care lucrează în agricultură, sunt mai expuse riscului. De asemenea, expunerea la animale domestice sau sălbatice care transportă căpușe poate crește riscul de infecție.

Simptomele inițiale includ erupția cutanată în formă de ochi de bou (eritem migrator), febră, frisoane, oboseală, dureri musculare și articulare. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea simptome mai severe, cum ar fi dureri articulare persistente, tulburări cardiace (bloc atrioventricular) și simptome neurologice, cum ar fi paralizia facială și meningita.

Diagnosticul bolii Lyme se face pe baza simptomelor și istoricului de expunere la mușcături de căpușe. Testele de sânge pentru a detecta anticorpii împotriva bacteriei Borrelia pot confirma diagnosticul, dar pot fi negative în primele săptămâni ale infecției.

Tratamentul bolii Lyme implică administrarea de antibiotice, cum ar fi doxiciclina sau amoxicilina, timp de 2 până la 4 săptămâni. În cazurile severe sau atunci când boala afectează sistemul nervos, poate fi necesară administrarea intravenoasă a antibioticelor. Tratamentul precoce este esențial pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Prevenirea bolii Lyme include evitarea zonelor cu căpușe, purtarea de îmbrăcăminte protectoare, utilizarea repelentelor de insecte și verificarea atentă a pielii după activități în aer liber. Îndepărtarea rapidă a căpușei poate reduce riscul de infecție, deoarece transmiterea bacteriei necesită mai multe ore de contact.