Boala Meniere este o afecțiune cronică a urechii interne, care afectează echilibrul și auzul. Aceasta provoacă episoade recurente de vertij, hipoacuzie (pierderea auzului) și tinitus (zgomote în ureche). Boala Meniere poate afecta una sau ambele urechi și, în cazuri severe, poate duce la pierderea permanentă a auzului. Cauzele exacte ale bolii Meniere nu sunt cunoscute, dar se crede că sunt legate de acumularea excesivă de lichid în urechea internă.

Cauzele bolii Meniere nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că sunt asociate cu un dezechilibru al lichidului din urechea internă. Acest dezechilibru poate fi declanșat de infecții virale, leziuni ale capului, migrene sau predispoziție genetică.

Factorii de risc pentru boala Meniere includ un istoric familial de afecțiuni ale urechii interne, infecții repetate ale urechii, migrene și leziuni ale capului. Persoanele cu o dietă bogată în sare sau cofeină pot fi, de asemenea, mai predispuse la această afecțiune.

Simptomele includ episoade de vertij sever, pierderea temporară sau permanentă a auzului, tinitus și senzație de plenitudine în ureche. Crizele de vertij pot dura de la câteva minute până la câteva ore și pot fi extrem de debilitante.

Diagnosticul bolii Meniere se face pe baza simptomelor clinice și a istoricului medical. Testele de auz, teste vestibulare și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pot fi utilizate pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.

Tratamentul include medicamente pentru a reduce vertijul și tinitusul, cum ar fi diureticele și betahistina. În cazurile severe, intervențiile chirurgicale, cum ar fi secționarea nervului vestibular, pot fi necesare pentru a controla simptomele.

Prevenția implică menținerea unei diete sărace în sare, evitarea alcoolului și cofeinei și gestionarea stresului. Pacienții ar trebui să evite factorii declanșatori cunoscuți și să urmeze tratamentele prescrise pentru a reduce riscul de complicații.