Bradicardia sinusală este o afecțiune în care ritmul cardiac este anormal de scăzut, de obicei sub 60 de bătăi pe minut. Deși bradicardia poate fi normală la sportivii bine antrenați, la alte persoane poate semnala o problemă medicală, mai ales dacă este însoțită de simptome. Această afecțiune este gestionată de nodul sinusal, pacemaker-ul natural al inimii, care trimite impulsuri electrice mai lente decât în mod normal.

Bradicardia poate fi cauzată de probleme la nivelul nodului sinusal, hipotiroidism, afecțiuni metabolice, consumul excesiv de medicamente pentru tensiune arterială sau beta-blocante și boli cardiace preexistente. De asemenea, hipercalcemia sau hipokalemia pot contribui la bradicardie.

Factorii de risc includ vârsta înaintată, afecțiuni cardiace existente, cum ar fi boala coronariană sau insuficiența cardiacă, utilizarea medicamentelor ce afectează ritmul cardiac și dezechilibrele electrolitice. Sportivii de performanță pot avea un risc crescut de bradicardie fără simptome.

Simptomele includ amețeli, slăbiciune, leșin (sincopă), dificultăți de respirație, oboseală extremă și, în cazuri severe, confuzie. În unele cazuri, bradicardia poate fi asimptomatică, dar poate fi descoperită printr-o electrocardiogramă (EKG).

Diagnosticul se face prin electrocardiogramă (EKG) pentru a măsura ritmul cardiac lent. Alte teste, cum ar fi monitorizarea Holter, ecocardiografia și testele de sânge pentru a detecta cauzele subiacente, pot fi necesare.

Tratamentul depinde de cauza bradicardiei și de severitatea simptomelor. În cazurile ușoare, monitorizarea regulată poate fi suficientă. Dacă bradicardia este cauzată de medicamente, ajustarea dozelor poate fi necesară. În cazuri severe, un pacemaker poate fi implantat pentru a controla ritmul cardiac.

Prevenția implică gestionarea factorilor de risc, cum ar fi controlul afecțiunilor cardiace și monitorizarea efectelor secundare ale medicamentelor care afectează ritmul cardiac.