Cardiomiopatia restrictivă este o afecțiune rară în care peretele inimii devine rigid și neelastic, ceea ce împiedică umplerea normală a inimii cu sânge în timpul diastolei. Deși funcția de pompare a inimii poate fi normală, rigiditatea afectează capacitatea inimii de a se umple corect, ducând la insuficiență cardiacă și alte complicații.

Cardiomiopatia restrictivă poate fi cauzată de boli infiltrative, cum ar fi amiloidoza sau sarcoidoza, boli metabolice, iradiere sau fibroză miocardică. De asemenea, poate fi asociată cu anumite afecțiuni genetice care afectează țesutul conjunctiv.

Factorii de risc includ istoricul familial de boli cardiace, afecțiunile genetice, expunerea la radiații sau chimioterapie, și prezența bolilor infiltrative, cum ar fi amiloidoza. Persoanele cu afecțiuni autoimune sunt, de asemenea, la risc.

Simptomele includ dificultăți de respirație, oboseală, umflarea picioarelor și gleznelor, palpitații și edeme. În cazurile severe, pacienții pot dezvolta insuficiență cardiacă congestivă și aritmii.

Diagnosticul se face prin ecocardiografie, care poate evidenția rigiditatea peretelui cardiac și funcția de umplere afectată. Alte teste, cum ar fi rezonanța magnetică nucleară (RMN) și biopsia miocardică, pot fi necesare pentru a confirma diagnosticul.

Tratamentul include gestionarea simptomelor prin medicamente care reduc tensiunea arterială și diuretice. În cazurile severe, poate fi necesar un transplant cardiac. Tratamentele pentru bolile de bază, cum ar fi amiloidoza, pot ameliora simptomele.

Prevenția este dificilă, dar monitorizarea regulată a pacienților cu risc crescut și tratamentul prompt al afecțiunilor subiacente pot preveni complicațiile severe.