Cheratoconusul este o afecțiune oculară progresivă în care corneea, stratul exterior clar al ochiului, începe să se subțieze și să se deformeze într-o formă conică. Această deformare afectează capacitatea ochiului de a focaliza lumina, provocând vedere încețoșată și distorsionată. Boala afectează de obicei ambii ochi și tinde să apară în adolescență sau la vârsta adultă tânără.

Cauzele exacte ale cheratoconusului nu sunt cunoscute, dar se crede că sunt implicate atât factorii genetici, cât și cei de mediu. Traumatismele repetate la nivelul ochiului, frecarea excesivă a ochilor și expunerea la radiații UV sunt considerați factori declanșatori.

Factorii de risc includ istoricul familial de cheratoconus, afecțiunile alergice care cauzează frecarea ochilor și purtarea lentilelor de contact pentru perioade lungi de timp. Boala este mai frecventă la persoanele tinere.

Simptomele includ vedere încețoșată, distorsiuni ale imaginilor, sensibilitate crescută la lumină (fotofobie) și dificultăți în vederea pe timp de noapte. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea astigmatismul și miopia.

Diagnosticul se face prin examinare oftalmologică completă, care poate include topografia corneei pentru a măsura curburile și subțierea acesteia. În cazurile avansate, se poate folosi tomografia în coerență optică (OCT).

Tratamentul include utilizarea lentilelor de contact rigide pentru a corecta vederea. În cazurile severe, poate fi necesar un transplant de cornee. Cross-linking-ul cornean este o procedură care poate încetini progresia bolii prin întărirea colagenului din cornee.

Nu există metode cunoscute de prevenție, dar evitarea frecării excesive a ochilor și protecția împotriva expunerii la radiațiile UV pot reduce riscul de progresie a cheratoconusului.