Distihiazisul este o afecțiune rară în care glandele Meibomian, care de obicei produc sebum pentru a lubrifia ochiul, dezvoltă anormal gene suplimentare. Aceste gene cresc pe marginea interioară a pleoapelor și pot irita corneea, provocând disconfort, lăcrimare excesivă și inflamație oculară. Distihiazisul este adesea o afecțiune moștenită, dar poate apărea și în urma unor traume sau infecții oculare.

Distihiazisul poate fi moștenit genetic sau poate apărea în urma unor traume oculare, inflamații cronice ale pleoapelor sau infecții oculare. Mutațiile genetice care afectează dezvoltarea normală a glandelor Meibomian pot determina apariția genelor suplimentare.

Factorii de risc includ istoricul familial de distihiazis, traumatismele sau infecțiile oculare repetate și prezența altor afecțiuni oculare inflamatorii cronice.

Simptomele includ iritație oculară, senzație de arsură, lăcrimare excesivă, sensibilitate la lumină (fotofobie) și inflamație oculară. În cazuri grave, distihiazisul poate duce la abraziuni corneene și la deteriorarea vederii.

Diagnosticul se face prin examinarea oftalmologică atentă a pleoapelor și a corneei. În unele cazuri, se poate utiliza imagistica oculară pentru a evalua starea corneei și a detecta eventualele leziuni cauzate de genele suplimentare.

Tratamentul include îndepărtarea genei suplimentare prin electroepilare, crioterapie sau intervenție chirurgicală. În cazurile ușoare, se pot folosi picături oftalmice pentru a reduce inflamația și disconfortul ocular.

Prevenția distihiazisului moștenit nu este posibilă, dar monitorizarea și gestionarea promptă a simptomelor pot preveni complicațiile grave. Igiena oculară corespunzătoare și tratarea la timp a infecțiilor oculare pot preveni cazurile dobândite.