Encefalita autoimună este o inflamație a creierului cauzată de un atac al sistemului imunitar asupra țesutului cerebral. Aceasta este o afecțiune rară și gravă, care poate provoca o gamă largă de simptome neurologice, inclusiv convulsii, tulburări de comportament, pierderi de memorie și probleme de coordonare. Encefalita autoimună este asociată cu anticorpi anormali care atacă receptorii și alte structuri ale creierului.

Cauzele includ disfuncții ale sistemului imunitar, care pot fi declanșate de infecții virale, vaccinuri sau alte afecțiuni autoimune. De asemenea, anumite forme de cancer, cum ar fi cancerul pulmonar sau ovarian, pot declanșa encefalita autoimună ca parte a unui sindrom paraneoplazic.

Factorii de risc includ prezența altor boli autoimune, cum ar fi lupusul sau artrita reumatoidă, și infecțiile virale care pot stimula o reacție imunitară exagerată. Persoanele cu antecedente de cancer sunt, de asemenea, mai susceptibile să dezvolte encefalită autoimună.

Simptomele includ convulsii, confuzie, modificări de comportament, halucinații, pierderi de memorie și dificultăți de coordonare. În cazurile severe, pacienții pot dezvolta comă sau pot necesita susținere intensivă.

Diagnosticul implică teste de sânge pentru identificarea anticorpilor specifici, imagistică cerebrală (IRM) și puncție lombară pentru analiza lichidului cefalorahidian. Electroencefalograma (EEG) poate ajuta la detectarea activității anormale a creierului.

Tratamentul include administrarea de steroizi și alte medicamente imunosupresoare pentru a reduce răspunsul imun. Terapia cu imunoglobuline și plasmafereza sunt opțiuni pentru cazurile severe. Recuperarea poate necesita terapie fizică și neurologică pentru a restabili funcțiile cognitive și motorii.

Nu există o metodă sigură de prevenire a encefalitei autoimune, dar tratamentul prompt al infecțiilor și monitorizarea pacienților cu risc pot ajuta la prevenirea complicațiilor severe.