Fractura de gleznă reprezintă o ruptură a unui sau mai multor oase din articulația gleznei, de obicei ca urmare a unei traume sau a unei răsuciri bruște a piciorului. Este una dintre cele mai frecvente fracturi întâlnite în ortopedie, afectând mobilitatea și capacitatea de a susține greutatea pe piciorul afectat.

Fracturile de gleznă sunt cauzate de traumatisme directe, căderi, accidente sportive sau mișcări bruște de răsucire a piciorului. Sporturile de contact și cele care implică sărituri sau schimbări rapide de direcție sunt adesea asociate cu acest tip de leziuni.

Sportivii care practică sporturi de contact sau care implică sărituri repetate, cum ar fi baschetul, fotbalul și voleiul, au un risc crescut de fractură de gleznă. Alte condiții, precum osteoporoza, cresc susceptibilitatea la fracturi.

Simptomele includ durere severă la nivelul gleznei, umflături, echimoze și incapacitatea de a susține greutatea pe piciorul afectat. Deformarea vizibilă a articulației poate apărea în cazurile grave.

Diagnosticul se face prin examen clinic și radiografii pentru a evalua fractura și poziția oaselor. În cazuri complexe, se poate folosi un RMN sau o tomografie computerizată pentru a evalua daunele mai detaliat.

Tratamentul variază în funcție de gravitatea fracturii. Fracturile simple pot necesita imobilizare cu ghips, iar fracturile complexe pot necesita intervenție chirurgicală pentru fixarea oaselor cu șuruburi și plăci. Fizioterapia este esențială pentru recuperarea completă.

Prevenția include purtarea de încălțăminte adecvată, antrenamente de întărire a gleznelor și evitarea mișcărilor riscante sau a terenurilor alunecoase care pot duce la răsuciri și căderi.