Fractura de tibie este o leziune gravă care afectează osul lung din partea inferioară a piciorului. Fracturile de tibie sunt frecvente în urma traumelor directe, cum ar fi accidentele auto sau căderile, dar pot apărea și ca urmare a stresului repetitiv, mai ales la sportivi. Aceste fracturi pot varia de la fracturi simple până la fracturi complexe, cu multiple fragmente osoase.

Fracturile de tibie sunt cauzate în principal de traumatisme directe la nivelul piciorului, cum ar fi lovituri puternice în timpul activităților sportive, căderi sau accidente rutiere. De asemenea, stresul repetitiv poate cauza mici fisuri care duc în timp la fracturi de stres.

Factorii de risc includ participarea la sporturi de contact sau activități care implică impact intens, precum fotbalul, rugby-ul și baschetul. Alte riscuri includ osteoporoza, care slăbește oasele, și accidentările anterioare la nivelul piciorului.

Simptomele includ durere intensă, incapacitatea de a suporta greutatea pe piciorul afectat, edem și deformare vizibilă a piciorului. În cazurile severe, pot apărea fragmente osoase vizibile sub piele.

Radiografia este metoda principală de diagnostic pentru fractura de tibie, fiind capabilă să arate severitatea fracturii și prezența eventualelor fragmente osoase. În unele cazuri, RMN-ul sau CT-ul sunt utilizate pentru o evaluare mai detaliată.

Tratamentul variază în funcție de severitate și poate include imobilizarea cu ghips sau atelă pentru fracturile simple. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru fixarea oaselor cu tije sau plăci metalice.

Prevenția include întărirea musculaturii și a oaselor prin exerciții fizice regulate, evitarea suprasolicitării și purtarea echipamentelor de protecție în sporturile de contact. Monitorizarea densității osoase la persoanele cu risc de osteoporoză este, de asemenea, importantă.