Hiperparatiroidismul este o afecțiune endocrină în care glandele paratiroide produc prea mult hormon paratiroidian (PTH), ceea ce duce la creșterea nivelurilor de calciu în sânge (hipercalcemie). Aceasta poate provoca slăbiciune musculară, pierderea masei osoase, pietre la rinichi și alte complicații. Afecțiunea poate fi primară, cauzată de o tumoră paratiroidiană, sau secundară, rezultată dintr-o altă boală care afectează metabolismul calciului.

Hiperparatiroidismul primar este cauzat, de obicei, de o tumoare benignă la nivelul uneia dintre glandele paratiroide, care stimulează producția excesivă de PTH. Hiperparatiroidismul secundar apare de obicei în contextul insuficienței renale cronice sau al deficienței severe de vitamina D.

Factorii de risc includ vârsta înaintată, sexul feminin (femeile postmenopauzale sunt mai expuse), expunerea la radiații în zona gâtului și istoricul familial de hiperparatiroidism. Persoanele cu boli renale sau deficiențe de vitamina D sunt mai predispuse la hiperparatiroidism secundar.

Simptomele includ oboseală, slăbiciune musculară, dureri osoase și articulare, sete excesivă, urinare frecventă și constipație. În cazurile severe, pot apărea pierderea densității osoase, fracturi spontane, pietre la rinichi și calcificări la nivelul organelor.

Diagnosticul se face prin teste de sânge care măsoară nivelurile de calciu, fosfor și PTH. Testele imagistice, cum ar fi ecografia paratiroidiană sau scintigrafia, pot fi utilizate pentru a detecta tumori la nivelul glandelor paratiroide.

Tratamentul depinde de severitate și de cauza afecțiunii. În cazurile primare, îndepărtarea chirurgicală a glandei paratiroide afectate este cea mai eficientă metodă. Pentru formele secundare, tratamentul se axează pe corectarea bolii de bază și administrarea de suplimente de vitamina D și calciu.

Prevenția implică menținerea sănătății renale, monitorizarea regulată a nivelurilor de calciu și vitamina D și tratamentul precoce al afecțiunilor care pot afecta metabolismul calciului.