Hipertiroidismul este o afecțiune endocrină în care glanda tiroidă produce excesiv hormoni tiroidieni, determinând o accelerare a metabolismului. Această afecțiune poate avea multiple cauze, cum ar fi boala Graves, nodulii tiroidieni sau inflamația tiroidiană. Hipertiroidismul poate afecta multiple sisteme din organism, provocând simptome precum scăderea în greutate, bătăi rapide ale inimii și anxietate.

Cea mai comună cauză a hipertiroidismului este boala Graves, o tulburare autoimună în care anticorpii stimulează glanda tiroidă să producă în exces hormoni. Alte cauze includ nodulii tiroidieni hiperactivi, inflamația glandei tiroidiene sau aportul excesiv de iod.

Factorii de risc includ istoricul familial de afecțiuni tiroidiene, sexul feminin (femeile sunt mai predispuse), stresul și fumatul. De asemenea, pacienții cu alte boli autoimune sunt mai predispuși la a dezvolta hipertiroidism.

Simptomele includ scăderea rapidă în greutate, tahicardie, transpirație excesivă, tremurături, iritabilitate, anxietate și insomnie. În unele cazuri, pot apărea umflături la nivelul gâtului (gușă) și proeminența ochilor (exoftalmie).

Diagnosticul se face prin măsurarea nivelurilor hormonilor tiroidieni (T3 și T4) și a hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) în sânge. Testele imagistice, cum ar fi ecografia tiroidiană sau scintigrafia tiroidiană, pot evalua dimensiunea și funcția glandei.

Tratamentul include medicamente antitiroidiene care reduc producția de hormoni, iod radioactiv pentru a distruge parțial glanda tiroidă sau intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea unei părți a acesteia. Beta-blocantele pot fi utilizate pentru a controla simptomele cardiace.

Nu există o metodă sigură de prevenire, dar monitorizarea regulată a funcției tiroidiene și tratarea timpurie a bolilor autoimune pot reduce riscul de complicații severe.