Hipogonadismul este o afecțiune endocrină în care testiculele la bărbați sau ovarele la femei nu produc suficienți hormoni sexuali, ceea ce poate afecta dezvoltarea sexuală și funcțiile reproductive. Această afecțiune poate fi de origine congenitală sau dobândită și poate afecta atât bărbații, cât și femeile, provocând simptome cum ar fi infertilitatea, scăderea libidoului și lipsa caracterelor sexuale secundare.

Hipogonadismul poate fi cauzat de tulburări la nivelul hipotalamusului sau glandei pituitare (hipogonadism central) sau de o problemă directă la nivelul testiculelor sau ovarelor (hipogonadism primar). Cauzele includ leziuni ale testiculelor sau ovarelor, tumori, boli autoimune sau tulburări genetice cum ar fi sindromul Klinefelter sau sindromul Turner.

Factorii de risc includ istoricul familial de tulburări endocrine, traumatismele la nivelul glandelor sexuale, radiațiile, chimioterapia, precum și bolile autoimune sau genetice. Vârsta înaintată poate crește riscul de hipogonadism secundar.

Simptomele variază în funcție de sex și de vârsta la care apare afecțiunea. La bărbați, pot include scăderea libidoului, infertilitatea, lipsa dezvoltării musculare și a părului facial. La femei, simptomele pot include amenoree (lipsa menstruației), infertilitate și bufeuri. În ambele cazuri, poate apărea o pierdere a densității osoase.

Diagnosticul se face prin teste de sânge care măsoară nivelurile hormonilor sexuali (testosteron la bărbați, estrogen și progesteron la femei) și ale hormonului luteinizant (LH) și hormonului foliculostimulant (FSH). Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) poate evalua eventualele tumori pituitare.

Tratamentul variază în funcție de cauză și poate include terapie hormonală de substituție pentru a normaliza nivelurile de hormoni. La bărbați, aceasta constă în administrarea de testosteron, iar la femei, estrogen și progesteron. În cazuri severe, tratamentele chirurgicale sau alte intervenții pot fi necesare.

Prevenția hipogonadismului depinde de identificarea și tratarea cauzelor de bază, precum bolile autoimune sau tratamentele cu radiații. Monitorizarea funcției hormonale la pacienții cu risc este esențială pentru a preveni complicațiile.