Hipotensiunea arterială, cunoscută și ca tensiune arterială scăzută, apare atunci când tensiunea arterială este mai mică decât valorile normale. Deși pentru multe persoane o tensiune arterială scăzută nu cauzează probleme, în anumite cazuri poate provoca amețeli, leșin și, în cazuri severe, șoc. Aceasta poate fi cronică sau poate apărea brusc, fiind determinată de mai mulți factori.

Hipotensiunea poate fi cauzată de deshidratare, pierderi semnificative de sânge, boli endocrine, afecțiuni cardiace precum insuficiența cardiacă sau aritmiile, precum și de anumite medicamente, cum ar fi diureticele, antihipertensivele sau medicamentele pentru depresie.

Factorii de risc includ vârsta înaintată, utilizarea anumitor medicamente, afecțiuni cardiace preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă, și tulburările endocrine, cum ar fi hipotiroidismul. De asemenea, hipotensiunea ortostatică este frecventă la persoanele în vârstă.

Simptomele includ amețeli, confuzie, vedere încețoșată, greață, leșin și oboseală extremă. În cazurile severe, când fluxul sanguin către organele vitale este redus, pot apărea simptome de șoc, inclusiv piele rece și umedă și o stare de confuzie severă.

Diagnosticul se bazează pe măsurarea tensiunii arteriale repetate, în poziții diferite (culcat, în picioare). Testele suplimentare, cum ar fi electrocardiograma (EKG) sau testele de sânge, pot fi utilizate pentru a determina cauzele subiacente ale hipotensiunii.

Tratamentul depinde de cauza subiacentă. Pentru hipotensiunea cauzată de deshidratare, hidratarea este esențială. Dacă este legată de medicamente, ajustarea dozei poate fi necesară. În cazuri cronice, medicamentele care cresc volumul sanguin pot fi prescrise.

Prevenția implică menținerea hidratării adecvate, evitarea schimbărilor bruște de poziție și monitorizarea atentă a efectelor secundare ale medicamentelor. Pacienții cu hipotensiune cronică trebuie să fie supravegheați pentru a preveni leșinul sau căderile accidentale.