Infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV) este una dintre cele mai comune infecții virale la om, fiind responsabilă de mononucleoză infecțioasă. Virusul Epstein-Barr este un tip de herpesvirus care poate rămâne latent în organism după infecția inițială și poate fi asociat cu anumite cancere, cum ar fi limfomul Burkitt și carcinomul nazofaringian.

Infecția cu EBV este cauzată de transmiterea virusului prin contact direct cu saliva infectată, adesea prin sărut sau folosirea comună a ustensilelor de mâncare. Virusul poate fi transmis și prin transfuzii de sânge și transplanturi de organe.

Factorii de risc includ expunerea directă la o persoană infectată, un sistem imunitar slăbit, și vârsta tânără (adolescenții și tinerii sunt cei mai predispuși la dezvoltarea mononucleozei infecțioase).

Simptomele includ febră, dureri în gât, oboseală extremă, inflamația ganglionilor limfatici și, uneori, splina mărită. La unele persoane, simptomele pot fi ușoare sau absente.

Diagnosticul se face prin teste de sânge care detectează anticorpi împotriva EBV și prin numărul crescut de globule albe specifice (limfocite atipice) în timpul infecției. Testele pot include, de asemenea, o analiză completă a sângelui și o examinare fizică.

Nu există un tratament specific pentru infecția cu EBV. Simptomele sunt tratate prin odihnă, hidratare și utilizarea de medicamente antiinflamatoare pentru ameliorarea febrei și durerii. În cazuri severe, medicii pot recomanda corticosteroizi pentru a reduce inflamația.

Prevenția implică evitarea contactului direct cu saliva unei persoane infectate și respectarea unei bune igiene. Evitarea împărțirii ustensilelor și a altor obiecte personale poate reduce riscul de infecție.