Insuficiența tricuspidiană este o afecțiune în care valva tricuspidiană, care separă atriul drept de ventriculul drept, nu se închide complet, ceea ce permite sângelui să curgă înapoi în atriul drept în timpul contracției ventriculului. Această afecțiune poate provoca insuficiență cardiacă și alte complicații, cum ar fi edemele și congestia venoasă. Insuficiența tricuspidiană poate fi primară sau secundară altor afecțiuni cardiace.

Insuficiența tricuspidiană poate fi cauzată de defecte congenitale, leziuni ale valvei din cauza febrei reumatice, endocardită, hipertensiune pulmonară sau boli care afectează ventriculul drept, cum ar fi insuficiența cardiacă dreaptă.

Factorii de risc includ prezența altor boli cardiace, cum ar fi insuficiența ventriculară dreaptă sau hipertensiunea pulmonară, istoricul de endocardită, febra reumatică și boala coronariană. Anumite intervenții chirurgicale pe valvă pot, de asemenea, contribui la dezvoltarea insuficienței tricuspidiene.

Simptomele includ oboseală, dificultăți de respirație, edeme la nivelul picioarelor și abdomenului, și disconfort în zona abdominală din cauza congestiei venoase. În cazurile severe, pacienții pot dezvolta insuficiență cardiacă dreaptă.

Diagnosticul se face prin ecocardiografie, care permite evaluarea funcției valvei tricuspidiene și a fluxului de sânge. Electrocardiograma (EKG) și radiografia toracică pot ajuta la evaluarea impactului insuficienței tricuspidiene asupra funcției cardiace.

Tratamentul poate include medicamente pentru a controla simptomele, cum ar fi diureticele și medicamentele pentru insuficiența cardiacă. În cazurile severe, poate fi necesară repararea sau înlocuirea valvei tricuspidiene prin intervenție chirurgicală.

Prevenția include tratarea promptă a infecțiilor pentru a preveni endocardita și gestionarea afecțiunilor cardiace subiacente. Monitorizarea periodică a funcției cardiace este esențială pentru pacienții cu risc de insuficiență tricuspidiană.