Keratoconusul este o afecțiune progresivă a ochilor în care corneea, stratul transparent din fața ochiului, începe să se subțieze și să se deformeze într-o formă conică. Aceasta duce la vedere distorsionată și încețoșată, precum și la sensibilitate crescută la lumină. Keratoconusul apare de obicei în adolescență sau la începutul vârstei adulte și poate afecta semnificativ calitatea vieții dacă nu este tratat.

Cauza exactă a keratoconusului nu este cunoscută, dar se crede că factorii genetici și de mediu joacă un rol. Frecarea excesivă a ochilor, alergiile cronice și anumite afecțiuni sistemice, cum ar fi sindromul Down sau sindromul Ehlers-Danlos, pot crește riscul apariției keratoconusului.

Factorii de risc includ istoricul familial de keratoconus, frecarea excesivă a ochilor, prezența alergiilor oculare și afecțiuni sistemice, cum ar fi sindromul Marfan sau sindromul Down. Persoanele cu aceste afecțiuni trebuie monitorizate pentru semnele timpurii ale bolii.

Simptomele includ vedere distorsionată, sensibilitate la lumină, vedere dublă sau vederea în halouri. Pe măsură ce corneea se subțiază și se deformează, pacienții pot avea dificultăți în a corecta vederea cu ochelari sau lentile de contact convenționale.

Diagnosticul se face prin examinare oftalmologică detaliată, care poate include keratometria și tomografia corneei pentru a evalua forma și grosimea corneei. Testele de refracție și alte teste optice pot ajuta la măsurarea gradului de distorsiune vizuală.

Tratamentul include utilizarea de lentile de contact rigide pentru a corecta vederea și a ajuta la menținerea formei corneei. În cazuri avansate, se poate recomanda intervenția chirurgicală, cum ar fi cross-linking cornean sau transplantul de cornee.

Prevenția keratoconusului nu este posibilă, dar depistarea precoce și tratamentul pot preveni progresia bolii. Pacienții cu factori de risc ar trebui să evite frecarea ochilor și să efectueze examinări oftalmologice regulate pentru a detecta modificările corneene.