Miastenia gravis este o boală autoimună cronică care afectează conexiunea dintre nervi și mușchi, cauzând slăbiciune musculară și oboseală severă. Aceasta apare atunci când sistemul imunitar produce anticorpi care atacă receptorii de acetilcolină de pe mușchi, împiedicându-i să răspundă corect la semnalele transmise de nervi. Deși miastenia gravis poate afecta orice grup muscular, cel mai frecvent sunt afectați mușchii oculari, faciali și cei implicați în respirație și înghițire.

Miastenia gravis este cauzată de un răspuns autoimun anormal, în care organismul atacă receptorii de acetilcolină de la nivelul mușchilor. În unele cazuri, boala este asociată cu o hiperplazie sau o tumoră a timusului, o glandă situată în piept care face parte din sistemul imunitar.

Riscurile includ sexul feminin (boala este mai frecventă la femeile tinere și bărbații în vârstă), istoricul familial de afecțiuni autoimune și prezența unor alte boli autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto sau artrita reumatoidă.

Simptomele includ slăbiciune musculară care se agravează în timpul activității și se ameliorează cu odihna. Pot apărea căderi ale pleoapelor, vedere dublă, dificultăți de înghițire, vorbire încețoșată și, în cazuri severe, dificultăți respiratorii.

Diagnosticul se face prin teste de sânge pentru a detecta anticorpii anti-receptori de acetilcolină, electromiografie (EMG) pentru a evalua funcția musculară și teste imagistice pentru a detecta anomalii ale timusului.

Tratamentul include medicamente anticolinesterazice, cum ar fi piridostigmina, care îmbunătățesc comunicarea dintre nervi și mușchi. Corticosteroizii și imunosupresoarele sunt utilizate pentru a reduce răspunsul autoimun. În cazurile severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea timusului (timectomie) sau terapia cu plasmă pentru eliminarea anticorpilor.

Prevenția directă a miasteniei gravis nu este posibilă, dar gestionarea bolii prin tratament adecvat poate reduce severitatea simptomelor și poate preveni complicațiile.