Neuromielita optică, cunoscută și sub numele de sindromul Devic, este o afecțiune autoimună rară care afectează nervul optic și măduva spinării. Aceasta provoacă inflamații care duc la pierderea vederii și paralizie temporară sau permanentă. Deși inițial a fost considerată o variantă a sclerozei multiple, neuromielita optică este acum recunoscută ca o boală distinctă. Episoadele inflamatorii pot provoca leziuni ireversibile dacă nu sunt tratate prompt.

Cauza exactă a neuromielitei optice este necunoscută, dar se crede că implică un răspuns autoimun anormal care atacă celulele producătoare de mielină din nervii optici și măduva spinării. Factorii genetici și de mediu, cum ar fi infecțiile virale, pot declanșa boala.

Factorii de risc includ sexul feminin, vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani, și prezența altor boli autoimune, cum ar fi lupusul. Anumite infecții virale, cum ar fi virusul Epstein-Barr, pot declanșa inflamația la persoanele susceptibile genetic.

Simptomele includ pierderea bruscă a vederii, durere oculară, slăbiciune musculară, paralizie și amorțeală la nivelul picioarelor și mâinilor. În unele cazuri, pacienții pot experimenta probleme de control al vezicii urinare și intestinelor.

Diagnosticul implică imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a evalua nervul optic și măduva spinării, precum și teste de sânge pentru a detecta anticorpi specifici, cum ar fi AQP4-IgG, care sunt asociați cu neuromielita optică.

Tratamentul include administrarea de corticosteroizi pentru a reduce inflamația în timpul atacurilor acute, precum și medicamente imunosupresoare pentru a preveni recidivele. Plasmafereza poate fi utilizată în cazurile severe care nu răspund la steroizi.

Nu există o metodă sigură de prevenire a neuromielitei optice, dar monitorizarea atentă și tratamentul precoce al episoadelor inflamatorii pot reduce riscul de deteriorare permanentă a nervilor. Persoanele cu risc crescut trebuie să evite infecțiile virale și să își mențină sănătatea generală.