Nevrita optică este o inflamație a nervului optic, care poate provoca pierderea bruscă a vederii într-un ochi și durere oculară. Aceasta afecțiune este adesea asociată cu scleroza multiplă, dar poate apărea și în contextul altor boli autoimune sau infecțioase. Nevrita optică afectează fibrele nervului optic care transmit semnalele vizuale de la ochi la creier, provocând astfel tulburări vizuale care pot fi temporare sau permanente.

Cauzele nevritei optice includ scleroza multiplă, lupusul și alte afecțiuni autoimune care provoacă inflamația nervilor. Infecțiile virale, cum ar fi virusul Epstein-Barr și herpes simplex, pot declanșa, de asemenea, inflamația nervului optic. Uneori, nevrita optică poate fi cauzată de factori externi, cum ar fi expunerea la toxine sau anumite medicamente.

Factorii de risc includ prezența sclerozei multiple sau a altor boli autoimune, vârsta (de obicei între 20 și 40 de ani), sexul feminin, și infecțiile recente ale sistemului nervos central. Expunerea la toxine și utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente, cum ar fi antibioticele, cresc riscul de nevrită optică.

Simptomele includ pierderea bruscă sau treptată a vederii într-un singur ochi, durere oculară care se agravează la mișcarea ochilor, și tulburări de percepție a culorilor. În unele cazuri, vederea poate reveni spontan în câteva săptămâni, însă în altele, pot rămâne efecte reziduale.

Diagnosticul se face prin evaluarea simptomelor și examinarea oftalmologică completă, care poate include teste de acuitate vizuală, câmp vizual și imagistica nervului optic. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este utilizată pentru a evalua posibilele leziuni ale nervului optic și ale creierului.

Tratamentul include administrarea de steroizi pentru a reduce inflamația și a accelera recuperarea vederii. În cazurile asociate cu scleroza multiplă, tratamentul pe termen lung cu medicamente imunosupresoare poate fi necesar. În unele cazuri, vederea se recuperează spontan fără tratament specific.

Prevenția nevritei optice este dificilă, dar tratarea promptă a afecțiunilor autoimune și gestionarea infecțiilor pot ajuta la reducerea riscului de recurență. Monitorizarea regulată a sănătății oculare este esențială pentru persoanele cu risc crescut.