Paralizia Bell este o afecțiune temporară care provoacă slăbiciune sau paralizie a mușchilor faciali, de obicei pe o parte a feței. Este cauzată de inflamarea sau comprimarea nervului facial (nervul cranian VII), care controlează mișcările mușchilor faciali. Paralizia Bell poate apărea brusc, iar recuperarea completă este posibilă în majoritatea cazurilor, deși unele persoane pot rămâne cu efecte reziduale.

Cauza exactă a paraliziei Bell nu este cunoscută, dar se crede că este declanșată de o infecție virală, cum ar fi virusul herpes simplex, care provoacă inflamație și umflarea nervului facial. Alți factori declanșatori pot include stresul, infecțiile respiratorii și traumatismele la nivelul feței.

Factorii de risc includ infecțiile virale, cum ar fi herpes simplex, varicela, virusul Epstein-Barr și gripa. Persoanele cu diabet, femeile însărcinate și cele care au suferit recent de infecții respiratorii au un risc mai mare de a dezvolta paralizia Bell.

Simptomele includ slăbiciune bruscă sau paralizie pe o parte a feței, dificultăți de închidere a unui ochi, asimetria feței, salivație excesivă și pierderea gustului pe partea afectată a limbii. În cazuri rare, ambele părți ale feței pot fi afectate.

Diagnosticul se face prin examinare clinică și excluderea altor cauze posibile de paralizie facială, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau tumorile. Testele de sânge și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pot fi utilizate pentru a exclude alte afecțiuni.

Tratamentul include corticosteroizi pentru a reduce inflamația nervului și, uneori, antivirale în cazurile suspectate de infecție virală. Fizioterapia facială poate ajuta la recuperarea completă a mișcărilor. Majoritatea pacienților se recuperează complet în câteva luni.

Prevenția paraliziei Bell este dificilă din cauza cauzelor necunoscute, dar gestionarea infecțiilor virale și reducerea stresului pot ajuta la minimizarea riscurilor. Persoanele cu risc crescut, cum ar fi diabeticii, trebuie să mențină un control bun al sănătății lor generale.