Ptoza palpebrală este o afecțiune în care pleoapa superioară cade peste ochi, parțial sau complet, afectând vederea. Aceasta poate apărea la unul sau ambii ochi și poate fi prezentă de la naștere (congenitală) sau se poate dezvolta ulterior (dobândită), ca urmare a îmbătrânirii, leziunilor nervoase sau a unor afecțiuni care afectează mușchii oculari. Ptoza poate influența vederea și poate necesita intervenție chirurgicală corectivă.

Ptoza palpebrală poate fi cauzată de îmbătrânire naturală, slăbiciunea mușchiului ridicător al pleoapei, traume la nivelul pleoapei sau afecțiuni neurologice cum ar fi miastenia gravis sau paralizia nervului oculomotor. Alte cauze includ tumori la nivelul pleoapelor sau orbitei și afecțiuni congenitale care afectează dezvoltarea mușchilor oculari.

Factorii de risc includ îmbătrânirea, traumatismele la nivelul pleoapelor sau craniului, prezența unor afecțiuni neurologice sau boli musculare cum ar fi miastenia gravis. Persoanele cu antecedente familiale de ptoză congenitală sunt, de asemenea, la risc.

Simptomele includ căderea pleoapei superioare, care poate afecta vederea, dificultăți în menținerea ochilor deschiși, oboseală oculară și în unele cazuri, durere oculară sau dureri de cap cauzate de efortul de a ridica pleoapele.

Diagnosticul se face prin examinare oftalmologică pentru a evalua severitatea ptozei și funcționarea mușchilor pleoapelor. Testele neurologice pot fi necesare pentru a determina dacă există o afecțiune de bază, cum ar fi miastenia gravis sau paralizia nervului oculomotor.

Tratamentul ptozei depinde de severitatea simptomelor și de cauza subiacentă. În cazurile ușoare, nu este necesar tratament, dar în cazurile severe care afectează vederea, intervenția chirurgicală corectivă pentru ridicarea pleoapei poate fi necesară. Tratamentul afecțiunilor subiacente, cum ar fi miastenia gravis, este esențial.

Prevenția este limitată, dar monitorizarea sănătății ochilor și tratarea promptă a afecțiunilor neurologice sau musculare pot reduce riscul de ptoză dobândită. În cazul ptozei congenitale, consilierea genetică poate ajuta la gestionarea riscurilor.