Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică severă, caracterizată prin distorsiuni ale gândirii, percepțiilor, emoțiilor și comportamentului. Persoanele cu schizofrenie pot experimenta halucinații (auzirea de voci sau vederea unor lucruri care nu sunt reale), deliruri și o incapacitate de a distinge între realitate și fantezie. Această afecțiune afectează funcționarea socială și profesională.

Cauzele schizofreniei includ factori genetici, dezechilibre în neurotransmițătorii din creier (cum ar fi dopamina), și factori de mediu, cum ar fi stresul sever, consumul de droguri și traumatismele din copilărie. De asemenea, anomaliile în dezvoltarea creierului pot contribui la apariția bolii.

Factorii de risc includ istoricul familial de schizofrenie sau alte tulburări psihotice, expunerea la virusuri sau substanțe toxice în timpul sarcinii și abuzul de substanțe, în special în adolescență. Evenimentele stresante majore pot declanșa episoade psihotice.

Simptomele includ halucinații, deliruri, gândire dezorganizată, vorbire incoerentă și comportament anormal. Persoanele cu schizofrenie pot avea, de asemenea, dificultăți în gestionarea emoțiilor și menținerea relațiilor sociale.

Diagnosticul se face prin evaluare psihiatrică, care include o analiză detaliată a simptomelor și a istoricului personal. Imagistica cerebrală și testele de sânge sunt utilizate pentru a exclude alte cauze medicale.

Tratamentul include antipsihotice, care ajută la controlul simptomelor psihotice. Terapia psihologică și suportul social sunt esențiale pentru a ajuta pacienții să gestioneze simptomele și să-și îmbunătățească calitatea vieții.

Nu există o modalitate clară de a preveni schizofrenia, dar tratamentul precoce și continuu poate preveni episoadele severe și poate reduce impactul pe termen lung al bolii.