Sindromul Arnold-Chiari este o malformație structurală la nivelul creierului, în care o parte a cerebelului (amigdalele cerebeloase) se extinde în canalul spinal. Aceasta poate duce la blocarea fluxului normal al lichidului cefalorahidian, provocând o presiune anormală asupra creierului și măduvei spinării. Sindromul Arnold-Chiari poate fi congenital sau poate apărea în urma unei leziuni. Simptomele variază de la asimptomatice până la dureri de cap severe, probleme de coordonare și alte simptome neurologice.

Cauza principală a sindromului Arnold-Chiari este o dezvoltare anormală a creierului în timpul sarcinii, dar poate apărea și mai târziu în viață din cauza traumatismelor sau a creșterii rapide a presiunii intracraniene. Alte afecțiuni congenitale asociate includ spina bifida și hidrocefalia.

Factorii de risc includ istoricul familial de malformații structurale ale creierului, prezența altor afecțiuni congenitale, cum ar fi spina bifida, și expunerea fătului la anumite substanțe toxice în timpul sarcinii. Traumele craniene severe pot declanșa acest sindrom la adulți.

Simptomele includ dureri de cap, în special la tuse sau strănut, amețeli, probleme de echilibru și coordonare, slăbiciune musculară, și tulburări de vedere. În cazuri severe, pot apărea dificultăți de înghițire și probleme respiratorii.

Diagnosticul se face prin imagistică prin rezonanță magnetică (IRM), care poate detecta proeminența cerebelului în canalul spinal și alte anomalii structurale ale creierului și măduvei spinării. Tomografia computerizată (CT) poate fi folosită pentru a evalua alte probleme asociate, cum ar fi hidrocefalia.

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor și poate varia de la monitorizarea periodică la intervenții chirurgicale pentru a ameliora presiunea asupra creierului și măduvei spinării. Chirurgia de decompresie este frecvent utilizată pentru a restabili fluxul normal al lichidului cefalorahidian.

Prevenția este dificilă, deoarece majoritatea cazurilor sunt congenitale, dar menținerea unui stil de viață sănătos în timpul sarcinii și evitarea expunerii la toxine poate reduce riscul de malformații. Traumele craniene trebuie tratate prompt pentru a preveni complicațiile ulterioare.