Sindromul intestinului scurt este o afecțiune în care o mare parte a intestinului subțire este absentă sau a fost îndepărtată chirurgical, afectând absorbția nutrienților esențiali. Această afecțiune poate apărea după intervenții chirurgicale majore la nivelul intestinului subțire sau ca urmare a unor boli congenitale care implică pierderea unei porțiuni importante din intestin.

Principala cauză a sindromului intestinului scurt este intervenția chirurgicală de îndepărtare a unei mari părți din intestinul subțire din cauza unor afecțiuni, cum ar fi boala Crohn, volvulusul intestinal sau infarctul mezenteric.

Factorii de risc includ intervențiile chirurgicale la nivelul intestinului subțire, bolile inflamatorii intestinale și infarctul mezenteric. Sindromul este mai frecvent la nou-născuți prematuri care necesită intervenții chirurgicale intestinale.

Simptomele includ diaree severă, malnutriție, deshidratare, scădere în greutate și deficiențe de vitamine și minerale. Sindromul intestinului scurt poate provoca, de asemenea, oboseală extremă și slăbiciune.

Diagnosticul se bazează pe istoricul intervențiilor chirurgicale și pe simptomele clinice. Testele de sânge și analizele de scaun pot fi utilizate pentru a evalua malabsorbția nutrienților. În unele cazuri, sunt necesare teste imagistice pentru a evalua starea intestinului.

Tratamentul include nutriția parenterală (prin perfuzii intravenoase), suplimente nutriționale și medicamente pentru a reduce diareea și a crește absorbția nutrienților. În cazurile severe, transplantul intestinal poate fi o opțiune.

Prevenția sindromului intestinului scurt se concentrează pe evitarea complicațiilor chirurgicale și tratarea promptă a afecțiunilor care necesită intervenții chirurgicale majore. O nutriție adecvată este esențială pentru prevenirea malnutriției și deficiențelor de vitamine.