Sindromul de ochi uscat este o afecțiune frecventă care apare atunci când ochii nu produc suficiente lacrimi sau lacrimile produse nu sunt de calitate adecvată pentru a lubrifia corespunzător ochiul. Aceasta poate provoca disconfort, senzație de arsură, mâncărime, iritație și chiar vedere încețoșată. Sindromul de ochi uscat poate fi cauzat de o serie de factori, inclusiv vârsta, utilizarea excesivă a dispozitivelor electronice și anumite afecțiuni medicale.

Cauzele sindromului de ochi uscat includ îmbătrânirea, menopauza, utilizarea prelungită a computerului sau telefonului, anumite afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul sau artrita reumatoidă, și utilizarea anumitor medicamente (antihistaminice, diuretice). Factori de mediu, cum ar fi expunerea la vânt, fum sau aer condiționat, pot, de asemenea, contribui la apariția acestei afecțiuni.

Factorii de risc includ vârsta înaintată, fiind mai frecvent întâlnit la femeile în postmenopauză, purtarea lentilelor de contact, afecțiuni precum sindromul Sjögren sau artrita reumatoidă și utilizarea de medicamente care afectează producția de lacrimi.

Simptomele includ senzația de arsură, mâncărime, ochi iritați, vedere încețoșată, senzația de corp străin în ochi și sensibilitate la lumină. De asemenea, pacienții pot prezenta lăcrimare excesivă ca răspuns reflex la iritația cauzată de uscăciune.

Diagnosticul se face prin examinare oftalmologică, utilizând teste precum testul Schirmer pentru a măsura producția de lacrimi și testul cu colorant pentru a evalua calitatea lacrimilor. Medicul poate examina și suprafața oculară pentru a detecta semne de deteriorare.

Tratamentul include utilizarea lacrimilor artificiale, medicamente pentru stimularea producției de lacrimi și evitarea factorilor de mediu care pot agrava simptomele. În cazuri severe, se poate recomanda intervenția chirurgicală pentru a bloca canalele lacrimale, prevenind scurgerea excesivă a lacrimilor.

Prevenția sindromului de ochi uscat implică evitarea expunerii prelungite la factori iritanți, pauze frecvente în timpul utilizării dispozitivelor electronice și utilizarea lacrimilor artificiale pentru a menține ochii lubrifiați. Este, de asemenea, importantă gestionarea afecțiunilor subiacente care pot cauza uscăciunea oculară.