Strabismul este o afecțiune oculară în care ochii nu sunt aliniați corect și nu privesc în aceeași direcție. Unul dintre ochi poate privi înainte, în timp ce celălalt poate privi în sus, în jos, spre interior sau spre exterior. Strabismul poate fi prezent din naștere sau poate apărea mai târziu în viață, fie din cauza problemelor musculare oculare, fie ca urmare a altor afecțiuni neurologice. Această afecțiune poate afecta atât vederea, cât și percepția profundă.

Cauzele strabismului includ dezechilibre în controlul muscular al ochilor, malformații congenitale, traumatisme craniene, boli neurologice sau afecțiuni oculare preexistente, cum ar fi cataracta. Uneori, strabismul este moștenit în familie.

Factorii de risc includ istoricul familial de strabism, prezența unor afecțiuni neurologice (cum ar fi paralizia cerebrală), sindroamele genetice, prematuritatea și afecțiuni oculare, cum ar fi cataracta sau leziunile la nivelul retinei.

Simptomele includ vederea dublă, dificultăți în percepția adâncimii și incapacitatea de a menține ochii aliniați în aceeași direcție. În unele cazuri, ochiul afectat poate deveni leneș (ambliopie), ceea ce duce la o pierdere a vederii pe termen lung.

Diagnosticul se face prin examinare oftalmologică, inclusiv teste de acuitate vizuală, evaluarea mișcărilor oculare și teste de aliniere a ochilor. Testele neurologice pot fi necesare pentru a exclude afecțiunile asociate strabismului dobândit.

Tratamentul poate include utilizarea ochelarilor de corecție pentru a îmbunătăți alinierea ochilor, exerciții pentru ochi sau ocluziunea ochiului sănătos pentru a stimula vederea în ochiul afectat. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a corecta dezechilibrul muscular.

Prevenția implică depistarea și tratarea precoce a problemelor oculare la copii, inclusiv corectarea erorilor de refracție și gestionarea afecțiunilor neurologice care ar putea duce la strabism. Examinările oftalmologice regulate sunt esențiale.