Tulburarea bipolară, cunoscută și sub denumirea de tulburare maniaco-depresivă, este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin schimbări extreme de dispoziție, care alternează între episoade de manie (stare de euforie, energie excesivă) și depresie (stare de tristețe profundă, lipsă de energie). Aceste episoade pot afecta semnificativ funcționarea zilnică și calitatea vieții persoanelor afectate.

Cauzele tulburării bipolare nu sunt pe deplin înțelese, dar se consideră că o combinație de factori genetici, biologici și de mediu contribuie la dezvoltarea afecțiunii. Dezechilibrele în neurotransmițători precum serotonina și dopamina joacă, de asemenea, un rol important.

Factorii de risc includ istoricul familial de tulburare bipolară sau alte tulburări psihice, stresul major, abuzul de substanțe și anumite afecțiuni medicale sau tratamente care pot declanșa episoade maniacale sau depresive.

Simptomele variază în funcție de fază. În timpul unui episod maniacal, persoanele pot avea energie crescută, somn redus, gânduri rapide, comportament impulsiv și iritabilitate. În timpul unui episod depresiv, simptomele includ tristețe profundă, lipsa interesului pentru activități, oboseală extremă și gânduri suicidare.

Diagnosticul se bazează pe o evaluare psihiatrică detaliată și pe istoricul simptomelor. Medicul va exclude alte afecțiuni medicale sau psihice care ar putea explica schimbările de dispoziție. Nu există teste specifice de laborator pentru diagnostic.

Tratamentul include medicamente stabilizatoare ale dispoziției, cum ar fi litiul, anticonvulsivante și antipsihotice. De asemenea, terapia psihologică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (TCC), este esențială pentru a ajuta pacientul să gestioneze simptomele și să prevină recăderile.

Prevenția implică gestionarea eficientă a stresului și evitarea factorilor declanșatori, cum ar fi consumul de droguri sau lipsa de somn. Tratamentul continuu și monitorizarea simptomelor pot preveni reapariția episoadelor severe.