Tulburarea de depersonalizare-derealizare este o afecțiune psihiatrică în care persoanele afectate se simt detașate de propriul corp sau de mediul înconjurător, având senzația că totul este ireal. Aceste episoade pot fi frecvente și durează de la câteva minute la ore, afectând funcționarea zilnică.

Cauzele tulburării includ traumatisme emoționale sau fizice severe, stresul cronic și anxietatea. Dezechilibrele în chimia creierului, în special în neurotransmițători, pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea acestei tulburări.

Factorii de risc includ istoricul de abuz sau traume, depresia, anxietatea și tulburările de personalitate. Consumul de substanțe psihoactive poate declanșa, de asemenea, episoade de depersonalizare sau derealizare.

Simptomele includ senzația de a fi detașat de propriul corp (depersonalizare), sentimentul că mediul înconjurător este ireal (derealizare), și o percepție distorsionată a timpului. Persoanele pot experimenta, de asemenea, dificultăți de concentrare și memorie.

Diagnosticul se face prin evaluarea simptomelor și excluderea altor afecțiuni neurologice sau psihiatrice care ar putea explica senzațiile de irealitate. Psihiatrul va analiza frecvența și severitatea episoadelor pentru a stabili diagnosticul.

Tratamentul include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), care ajută pacientul să gestioneze episoadele de derealizare și depersonalizare. În cazuri severe, medicamentele antidepresive sau anxiolitice pot fi prescrise pentru a reduce simptomele asociate cu anxietatea sau depresia.

Prevenția implică gestionarea eficientă a stresului și a traumelor emoționale, precum și evitarea consumului de droguri care pot declanșa episoade de derealizare. Intervenția timpurie este esențială pentru a preveni cronicizarea afecțiunii.