Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare de anxietate caracterizată prin gânduri obsesive nedorite (obsesii) și comportamente repetitive (compulsii) pe care persoana le simte obligată să le facă pentru a reduce anxietatea. TOC poate afecta semnificativ viața de zi cu zi a persoanelor afectate, provocând stres și afectând capacitatea de a funcționa normal.

Cauzele exacte ale TOC nu sunt pe deplin cunoscute, dar se crede că factori genetici, dezechilibre chimice în creier (niveluri anormale de serotonină) și evenimente traumatice pot juca un rol. Factori de mediu, cum ar fi stresul cronic, pot declanșa sau agrava simptomele.

Factorii de risc includ istoricul familial de TOC, tulburările de anxietate preexistente, traumele din copilărie și un temperament perfecționist sau anxios. TOC este mai frecvent întâlnită la adolescenți și adulții tineri.

Simptomele includ obsesii precum frica de contaminare, îndoieli excesive și gânduri intruzive, și compulsii cum ar fi spălarea repetată a mâinilor, verificarea constantă a ușilor sau aragazului și aranjarea obiectelor într-un anumit fel. Aceste comportamente sunt menite să reducă anxietatea, dar nu aduc o ușurare semnificativă.

Diagnosticul se face prin evaluarea clinică a simptomelor și a istoricului pacientului. Testele psihologice și chestionarele pot ajuta la identificarea severității TOC și la excluderea altor tulburări mentale.

Tratamentul TOC include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), în special terapia de expunere și prevenire a răspunsului, și medicamentele antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). În cazurile severe, se poate recomanda tratament combinat.

Nu există o modalitate sigură de a preveni TOC, dar recunoașterea timpurie a simptomelor și intervenția rapidă pot ajuta la gestionarea afecțiunii. Gestionarea stresului și menținerea unui stil de viață sănătos pot reduce riscul de exacerbare a simptomelor.