Tulburarea de panică este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin atacuri de panică recurente și neașteptate, care sunt episoade bruște de teamă intensă sau disconfort sever, însoțite de simptome fizice, cum ar fi palpitații, transpirații, senzația de sufocare și teama de moarte. Aceste atacuri pot duce la anxietate anticipativă, persoana temându-se de un alt atac de panică.

Cauzele tulburării de panică nu sunt pe deplin cunoscute, dar se crede că o combinație de factori genetici, dezechilibre chimice în creier și experiențe traumatice joacă un rol important. Stresul prelungit și consumul de substanțe psihoactive pot agrava simptomele.

Factorii de risc includ istoricul familial de tulburări de anxietate, evenimente stresante majore, cum ar fi pierderea unei persoane dragi sau divorțul, și abuzul de droguri sau alcool. Persoanele cu temperament anxios sau perfecționist pot fi, de asemenea, mai susceptibile.

Simptomele includ atacuri de panică bruște, care durează de la câteva minute până la câteva ore. Acestea sunt însoțite de palpitații, senzație de sufocare, amețeli, frisoane, transpirații excesive, dureri în piept și o teamă intensă de pierderea controlului sau moarte.

Diagnosticul se face prin evaluarea clinică și excluderea altor afecțiuni medicale, cum ar fi problemele cardiace sau tiroidiene. Un psihiatru sau un psiholog va evalua frecvența și severitatea atacurilor de panică.

Tratamentul include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), care ajută pacientul să învețe tehnici de relaxare și să identifice și să modifice tiparele de gândire negative. Medicamentele anxiolitice și antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), sunt, de asemenea, eficiente.

Prevenția tulburării de panică implică gestionarea stresului, evitarea consumului de substanțe care pot declanșa atacuri de panică și menținerea unei rutine sănătoase de somn și exerciții fizice.