Tulburarea de personalitate narcisică (TPN) este o afecțiune psihiatrică caracterizată printr-un sentiment exagerat de auto-importanță, nevoia constantă de admirație și o lipsă de empatie pentru ceilalți. Persoanele cu TPN au tendința de a exagera realizările lor, de a se simți superioare și de a se aștepta la tratament special din partea celorlalți.

Cauzele TPN includ factori genetici, influențele parentale (cum ar fi criticile excesive sau răsfățul excesiv în copilărie), și traumele emoționale din primii ani de viață. Anomaliile în dezvoltarea stimei de sine pot juca, de asemenea, un rol.

Factorii de risc includ istoricul familial de tulburări de personalitate, experiențele de răsfăț sau critică excesivă în copilărie, și un temperament care favorizează comportamentele egocentrice. Expunerea la succesuri nejustificate în copilărie poate contribui la dezvoltarea TPN.

Simptomele includ un sentiment exagerat de auto-importanță, o nevoie constantă de admirație și aprobare, comportamente de manipulare pentru a obține ceea ce își doresc și o lipsă de empatie față de ceilalți. Persoanele cu TPN sunt adesea invidioase și au așteptări nerealiste de la ceilalți.

Diagnosticul se face printr-o evaluare psihiatrică completă, care analizează tiparele de comportament și modul în care acestea interferează cu funcționarea socială și profesională. Medicul poate folosi chestionare pentru a evalua severitatea simptomelor.

Tratamentul implică în principal psihoterapia, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, care ajută pacienții să dezvolte o mai bună empatie și să gestioneze sentimentele de inferioritate care pot sta la baza comportamentului narcisic.

Prevenția tulburării de personalitate narcisică nu este clar definită, dar o educație echilibrată și sprijin emoțional în copilărie pot ajuta la prevenirea dezvoltării unor atitudini narcisice.