Uveita este o inflamație a uveei, stratul mijlociu al ochiului care include irisul, corpul ciliar și coroida. Aceasta afecțiune poate afecta unul sau ambii ochi și poate duce la durere oculară, înroșire și vedere încețoșată. Uveita poate avea multiple cauze, de la infecții la boli autoimune, și necesită tratament prompt pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi glaucomul sau pierderea permanentă a vederii.

Cauzele uveitei includ infecții (herpes simplex, toxoplasmoza, tuberculoza), boli autoimune (artrita reumatoidă juvenilă, lupus, boala Behçet), și traumatisme oculare. În multe cazuri, cauza exactă nu poate fi identificată (uveită idiopatică).

Factorii de risc includ prezența unei boli autoimune sau inflamatorii, cum ar fi lupusul sau artrita reumatoidă juvenilă, infecțiile cronice și traumatismele oculare. Persoanele cu un istoric de uveită recurentă sunt, de asemenea, expuse riscului de reapariție.

Simptomele includ durere oculară, roșeață, sensibilitate la lumină (fotofobie), vedere încețoșată și puncte plutitoare în câmpul vizual. În cazuri severe, uveita poate duce la deteriorarea permanentă a structurilor oculare și la pierderea vederii.

Diagnosticul se face prin examinarea oftalmologică completă, incluzând evaluarea cu o lampă cu fantă pentru a detecta inflamația. Testele de sânge și imagistica oculară pot fi necesare pentru a identifica cauza subiacentă a uveitei.

Tratamentul include administrarea de picături oftalmice cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația și, în cazuri severe, imunosupresoare. În cazul uveitei cauzate de infecții, tratamentul va include antibiotice, antivirale sau antifungice, în funcție de agentul patogen.

Prevenția uveitei depinde de gestionarea bolilor autoimune și infecțiilor care pot declanșa inflamația. Examinările oftalmologice regulate sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății oculare și detectarea precoce a uveitei recidivante.